Page 34 - dreptul personalitatii ifr
P. 34

Curtea a considerat ca, atunci cand un stat contractant a facut ceea ce
               trebuia sa faca pentru a asigura protejarea vietii pacientilor, asigurand un nivel
               inalt de competenta, in ceea ce priveste cadrele medicale, nu se poate admite
               ca aspecte  precum o eroare de judecata din partea unui cadru medical sau in
               special o proasta coordonare cadrelor medicale in ceea ce priveste tratamentul
               unui pacient, sunt suficiente in sine pentru a obliga un stat contractant sa ofere
               explicatii in baza obligatiei pozitive de protejare a dreptului la viata, care ii revine
                                                   66
               in temeiul art. 2 din Conventie.

                       In speta, concluziile raportului de expertiza medico-legala au stabilit ca
               diagnosticul patologiei lui L.M. a fost pus corect, in limita informatiilor aflate la
               dispozitia medicilor, si tratamentul prescris era corespunzator simptomelor pe
               care le prezenta. Deci, nu s-a constatat nicio deficienta in coordonarea serviciilor
               medicale  ale  Spitalului  Universitar  C.F.  Witing  si  nu  poate  fi  angajata
                                                                                                        67
               raspunderea statului din perspectiva aspectului material al art. 2 dn Conventie.

                       Conform  art.  2  din  Conventie,  obiligatiile  pozitive  implica,  sub  aspect
               procedural, obligatia autoritatilor de a introduce un sistem judiciar eficeient si
               independent,  care  sa  permita  stabilorea  cauzei  decesului  unui  individ  si
               pedepsirea vinovatilor. Urmarirea penala nu se impune in toate cazurile.
               Trebuie  sa  se  faca  distinctie  intre  prezenta  cauza  referitoare  la  o  pretinsa
               neglijenta medicale, si cauzele referitoare la relele tratamante aplicate de catre
               angajatii statului in mod intentionat si care au avut ca rezultat decesul unei

               persoane. Curtea, a considerat, in astfel de cauze, ca, in absenta unei anchete
               penale care sa duca la identificarea si pedepsirea persoanelor raspunzatoare,
               simpla acordare de despagubiri conform art. 2 din Conventie, nu este suficienta
                                                          68
               pentru a-i atrage calitatea de victima.

                       Curtea  observa  ca,  Parchetul,  prin  formularea  plangerii  penale  a

               reclamantei, a deschis o ancheta audiind toti medicii implicati, de asemenea a
               dispus realizarea unui raport de expertiza pentru a stabili cauzele decesului, prin
               formularea  plangerii  penale,  iar  reclamantei  i  s-a  cerut  sa  faca  o  declaratie,
               aceasta din urma avand acces la dosar si participand la desbateri in cursul etapei
               judiciare. Durata procedrii de patru ani si doua luni nu poate pune o problem din
                                                    69
               perspectiva art, 2 din conventie.



               66  Ibidem, p.74.
               67  Ibidem, p. 75.
               68  Ibidem, p. 75.
               69  Ibidem, p. 75.
   29   30   31   32   33   34   35   36   37   38