Page 105 - Et in Arcadia Ego -Mima

săi participând la întreaga viaţă socială şi
profesională a instituţiei. Nu-i interesa şi nici nu i-a

interesat vreodată procesul de învăţământ care era

lăsat pe mâna rectorilor şi a apropiaţilor acestora.
Iată cum a decurs o ˝ întrecere socialistă la

învăţătură˝ organizată la nivelul întregii ţări. Dacă

cumva un cadru didactic dădea o notă mică, să
zicem şapte sau opt era chemat imediat la rector

pentru a da socoteală. Era prelucrat până când nota

se schimba. Toate cadrele didactice ştiau acest
lucru şi puneau notele ca atare. Doi ani a ţinut

întrecerea şi ANEFS a ieşit de fiecare dată pe locul

întâi. În legătură cu duplicitatea şi servilismul lui
Ion Siclovan două episoade sunt grăitoare. Mai

întâi la moartea lui Stalin a plâns cu lacrimi de

crocodil ; apoi, după puţină vreme, s-a transformat
în demascatorul crimelor ticălosului pe care-l

preamărise toată viaţa şi nu i-a fost greu. Fusese de

altfel pus să facă aceste lucruri. Şi fiindcă la
ordinea zilei era cultul personalităţii l-a şi înfierat,

el care a jucat acest cult cum nu se poate mai bine.

Leon Teodorescu, decan şi rector între anii
1948 şi 1951 şi între 1965 şi 1973 deşi comunist, a

păstrat în adâncul sufletului său crezul vechilor săi

profesori de excepţie. Acest fapt a contribuit dacă
nu la oprirea cel puţin la încetinirea dezastrului

care s-a abătut asupra ANEFS mai ales după 1973.

Nu este de neglijat faptul că mulţi i-au datorat la
vremea potrivită ascensiunea lor profesională. Lui

103