Page 100 - Et in Arcadia Ego -Mima
P. 100
unui rector, singurul de altfel, care şi-a meritat
postul făcând mult bine învăţământului de educaţie
fizică şi sport românesc. L-am numit pe prof. univ.
dr. Leon Teodorescu, provenit de altfel din
generaţiile vechilor dascăli; în timpul mandatului
său instituţia a trecut la durata studiilor de trei ani
fără ca el să se poată opune. Totuşi, se poate pune
întrebarea, cui i s-au datorat rezultatele de excepţie
obţinute de ANEFS după 1948 şi până la sfârşitul
deceniului ’70 ? Mai întâi de toate miilor de
profesori şi antrenori crescuţi înainte de 1948 şi
desigur în anii care au urmat şi care s-au remarcat
atât în ţară cât şi în afară, pe plan internaţional. Nu
cred că a fost, ori încă este vreun antrenor de seamă
care să nu fi fost absolvent al ANEFS. Între ei şi
zecile, sutele de antrenori plecaţi ori fugiţi în
străinătate. Sportivii români îşi leagă rezultatele de
excepţie de aceşti antrenori, absolvenţi ai ANEFS.
O remarcă totuşi : această situaţie nu este valabilă şi
în cazul fotbalului. Puţini sunt antrenorii care
absolvenţi ai ANEFS au antrenat echipe de divizia
A, deşi îi putem cita pe Angelo Niculescu, pe
Halagian, pe Riciu Rădulescu, Ion Voica, Ion
Motroc etc. Cu scuze pentru cei uitaţi. Fenomenul
de regresie în care a intrat sportul românesc mai
ales în anii 1980-1990, dar şi după aceea, se
datorează şi se suprapune peste lipsa tot mai
accentuată a antrenorilor de excepţie. Antrenorii
care au venit în aceşti ani sunt din păcate foarte
98
