Page 101 - Et in Arcadia Ego -Mima

puţini şi departe de strălucirea celor dinaintea lor.
În paralel nici profesorii de educaţie fizică nu mai

sunt pregătiţi ca cei dinaintea lor, la aceasta

contribuind din nefericire, printre altele, tocmai
catedra care a avut principalul rol în pregătirea lor :

˝Teoria şi metodica educaţiei fizice şi sportului˝

condusă mulţi ani până în 1989 de doi aşa zişi
profesori, care au fost şi rectori. Anii de după 1990

au fost departe de a îndrepta această situaţie, ba au

dus la o accentuare tot mai evidentă a lipsei de
profesionalism a noilor absolvenţi. Facultăţile

particulare au contribuit şi ele la agravarea acestei

situaţii.
O istorie a rectorilor de după 1948 trebuie să

înceapă cu Ion Siclovan, cel mai comunist dintre ei.

A ajuns conferenţiar în anul 1951 fără să fi predat
vreodată în învăţământ şi profesor universitar în

1965. Între 1950 şi 1956 a funcţionat ca director de

studii, adică un fel de decan, iar între anii 1956 şi
1965 respectiv între 1973 şi 1985 ca rector. Iată ce

scria Nicolae Băiaşu în articolul pomenit : ˝în

institutul nostru, de la venirea lui Ion Siclovan şi
până la decesul lui (1985) a fost creată o atmosferă

de suspiciune, care ne-a otrăvit sufletele şi care a

dăinuit mult şi după încetarea lui din viaţă. Dintre
˝realizările˝ lui Ion Siclovan amintim îndepărtarea

masivă a unor cadre valoroase, menţinerea ANEFS

în categoria institutelor pedagogice cu durata de trei
ani, deposedarea de către autorităţi, fără nici un act

99