Page 52 - Et in Arcadia Ego -Mima

repetent. Speriat, am luat avertismentul în serios,
iar dacă astăzi ştiu cât de cât limba franceză i-o

datorez profesoarei mele şi întâmplării pe care

tocmai am povestit-o.
Am ajuns apoi în 1949 la ANEFS, toamna, după ce

reuşisem la examenul de admitere care avusese loc

după cât mai ţin minte în luna septembrie. Luase
fiinţă în acel an UTM–ul din care am făcut parte

fără să mi se ceară acceptul, până în anul 1957 când

datorită vârstei (?) mi s-a comunicat că nu mai
corespund şi lăsându-mă să înţeleg că de aici

înainte urma înscrierea în partid. Din anii petrecuţi

în aceste organizaţii, (între timp UTM devenise
UTC apoi în final ASC) reţin întâmplări şi scene

hazlii şi prin contrast unele terifiante prin urmările

pe care le-au avut. Cine mai ştie câţi studenţi nu au
fost obligaţi să părăsească institutul acuzaţi de

felurite păcate zise politice, inventate ori fabricate ?

Ba că purtau pantaloni prea înguşti, ori prea largi,
ba că aveau părul lung ori dimpotrivă prea scurt, ba

că taică-său a avut atelier de croitorie, toate cazuri

reale etc, etc. O poliţie creată pe vremea aceea din
UTC-işti umbla prin oraş şi aplica tunsul

obligatoriu, ori ˝croiau˝ altfel pantalonii şi fustele

care nu se încadrau în norme. Se organizau prin anii
’50 şedinţe speciale, periodice, în care unii studenţi

şi cadre didactice aleşi după criterii numai de

„organe” ştiute erau înfieraţi şi pedepsiţi după ce în
timpul şedinţei erau pur şi simplu desfiinţaţi ; unii

50