Page 56 - Et in Arcadia Ego -Mima

concediile în cantonamente. Acest lucru mi-a
permis să lipsesc şi de la interminabilele pregătiri

pentru 7 noiembrie, 1 mai sau 23 august.

Aşa m-am strecurat vreme îndelungată până
în 1990 scăpând de ruşinea de a fi membru de

partid, deşi unii s-au străduit să afle de ce nu cer

acest lucru, în timp ce alţii recurgeau la tot felul de
metode pentru a deveni membri.

Prima care m-a abordat, destul de târziu, (trecusem

de 40 de ani), a fost secretara comitetului de partid
de atunci şi decan al institutului Hrişcă Aristeia.

Printre altele a vrut să afle dacă nu cumva

atitudinea mea ascunde ceva probleme din trecutul
meu sau al părinţilor mei, deşi i-ar fi fost foarte

uşor să se informeze la serviciul cadre care sigur

păstra prima mea autobiografie completată cinstit.
Desigur am negat vehement asemenea presupuneri

declarând că nu doresc să mă fac membru de partid

doar ca să am grijă de gazeta de perete, ori să fiu
pus să citesc diferite anunţuri la staţia radio

amplificare a institutului. Îi făceam astfel de

mărturisiri în glumă. A continuat să mă iscodească
mult timp şi-mi lăsa impresia că simţea oarecare

plăcere când mă vedea încolţit. De altfel pe mulţi

dintre politrucii noştri i-am bănuit că aveau o
plăcere perversă în a chinui oameni care încercau să

iasă de sub influenţa lor.

Exasperat m-am dus la unul dintre cei mai buni
prieteni ai mei. Aşa credeam eu. Este vorba de

54