Page 61 - Et in Arcadia Ego -Mima
P. 61
din punct de vedere material n-am nici un
Dumnezeu, el o ţinea pe a lui. Evident că n-am fost
la cadre, dar încolţit a trebui să mă logodesc până
când domnişoara a terminat studiile. Cred că atunci
Lucică Vasilescu a părăsit institutul şi s-a transferat
la Ministerul Învăţământului.
Apoi tot asistent fiind am avut o idilă cu o studentă,
prin 1957. Într-o bună zi profesorul C. Perovici
responsabilul anului din care făcea parte studenta
respectivă m-a chemat şi mi-a zis: ˝să şti că eşti
urmărit de P. B.”, un medic care făcea un curs la
ANEFS dar era şi în organizaţia UTC a medicilor;
el a primit sarcină de la M. Bârjega să vadă ce-i cu
mine. Întrebându-l ce să fac C. Petrovici mi-a spus:
˝du-te la madam Iacomi, (şefa de cadre), şi spune-i
că ai aflat de o declaraţie scrisă la adresa ta, cere-i-o
şi spune-i că nu este adevărat şi că la rândul tău vrei
să faci o întâmpinare. Aşa am făcut, am protestat şi
am scăpat. Studenta a trebuit să suporte şicanele
rectorului, care, am aflat după aceea că el pusese la
cale toată tărăşenia. Aşa am învăţat că trebuie să fi
agresiv cu cei care-ţi vor răul, pentru că toţi au ceva
să-şi reproşeze şi de frică mulţi renunţă la a te mai
şicana ; tot cu această ocazie am învăţat cum să te
ascunzi şi cum să minţi ca să scapi cu faţa curată.
Oamenii adevăraţi ca profesorul amintit, E.
L. Bran, au fost destui şi m-am bucurat cu folos de
faptul că mă apreciau şi mă considerau demn de
prietenia lor.
59
