Page 59 - Et in Arcadia Ego -Mima

anomalie, deşi, încă o dată, mi-ar fi plăcut să cred
că era totuşi o recunoaştere a meritelor

profesionale.

Aşa cum am mai spus, alţii nu ştiau cum să
ajungă membri de partid. Dintre ei îl amintesc aci

pe Adrian Dragnea, fiu de preot, care s-a milogit

multă vreme, după cum spun cei care au cunoscut
povestea, pe la centrul universitar de partid ori pe la

Ministerul Învăţământului. A fost refuzat nu

datorită originii nesănătoase, ci după cum au
afirmat unii printre care şi celebrul tovarăş Bondrea

că lua bani de la studenţii greci. Cât de adevărat

este nu am de unde să ştiu pentru că nu eram în
graţiile celor cărora le parveneau aceste informaţii.

Am trăit şi câteva momente deosebite când

am avut de a face cu organele, cu securitatea, cu
cadrele. Mi le aduc perfect de bine aminte. Prima

dată, ajuns la institut am fost pus să-mi fac

autobiografia în vederea unei eventuale plecări la
studii în U.R.S.S. Ajuns la punctul la care trebuia

să declar originea socială am fost într-o dilemă : să

fi spus că tata fusese la origini ţăran nu mergea
fiindcă la vremea respectivă nu mai era ; muncitor

nici atât. Întrebând în dreapta şi în stânga, nu mai

ştiu cine mi-a zis ˝trece bă şi tu mic burghez !˝ Aşa
am făcut, aflând după aceea că era un păcat capital.

N-am mai plecat în U.R.S.S., lucru pe care nu l-am

regretat niciodată.

57