Page 63 - Et in Arcadia Ego -Mima

(M. D.). Eram pur şi simplu dărâmat. Cum să-l
refuz ? Şi atunci mi-a venit o idee pe care o socot şi

acum genială. ˝Domnule colonel, trebuie să ştiţi

înainte de toate, înainte de a vă da un răspuns, că eu
nu sunt membru de partid˝ ! Dacă-i trăgeam o

palmă n-ar fi rămas cu gura căscată ca după

mărturisirea pe care i-o făcusem. Aşa am scăpat de
el şi pot spune că a fost prima şi ultima dată când

mi s-a propus o astfel de sarcină.

Desigur, păţaniile mele cu securitatea par jocuri de
copii faţă de ce li s-a întâmplat atâtor oameni în

Ţara Românească. În ANEFS am avut securiştii

noştri, legături ale celor doi ofiţeri informativi, (nu
ştiu dacă aşa se numeau), legături pe care le ştia

aproape toată lumea. Unii colegi de-ai noştri erau

fie şantajaţi, fie prin funcţiile pe care le aveau erau
obligaţi să-i informeze.

Cei doi ofiţeri, pe al doilea nu ştiu cum îl chema şi

nici nu are importanţă, veneau des, probabil
săptămânal, iar drumul lor era cunoscut de toţi. Mai

întâi luau legătura cu secretarul institutului (fost

ofiţer), apoi urma decanul, secretarul de partid,
rectorul şi în final informatorii cadre didactice şi

studenţii. Iată un motiv, de ce cred că ar trebui

extinse prevederile legii Ticu asupra tuturor
instituţiilor de învăţământ şi mai ales asupra

universităţilor. Dar mi se pare că spun copilării.

Mai apoi partidul s-a gândit să înfiinţeze
ODUS (adică Organizaţia Democraţiei şi Unităţii

61