Page 64 - Et in Arcadia Ego -Mima

Socialiste), destinată să cuprindă pe toţi cei care nu
erau membri de partid, pentru a controla mai uşor

pe cei care practic nu-i avea la mână. Se spunea că

ODUS urma să fie antecamera partidului pentru cei
mai merituoşi. Aşa că, într-o bună zi, toţi

nemembrii de partid din centrul universitar

Bucureşti au fost convocaţi la şedinţă. Sala mare,
plină. Atunci am realizat cât de mulţi eram şi cauza

înfiinţării organizaţiei. Instructajul ni l-a făcut

secretarul organizatoric, tov. Andrei Bordei, care a
cuvântat astfel: ˝Măi tovarăşi, dacă voi credeţi că

partidul este o căruţă în care te sui şi din care te dai

jos de câte ori vrei vă înşelaţi; ca să vă urcaţi în
căruţă trebuie să treacă ceva ani˝. Probabil credea şi

poate se temea ca nemembrii să nu ceară in corpore

intrarea în partid. Apoi tot el, ţigan neşcolit, a trecut
la organizare: ˝tovarăşi acum trebuie să alegem

agjuncţii˝, lucru care a decurs fără probleme ei fiind

deja numiţi. Ne-a mai spus că fiecare din noi va
avea o sarcină precisă şi că va trebui ca ˝în fiecare

joi, la camera doi, la tovarăşul Rădoi să dăm

raportul de activitate˝. După cum vedeţi făcea
poezie fără să ştie. Eu am fost pus să răspund de un

cămin de studenţi din regie (Politehnică). Fiind eu

om cu frica lui Dumnezeu şi a partidului, a doua zi
m-am prezentat la administratorul căminului.

Acesta crezând – deşi nu sunt sigur – gogoşile

partidului şi fiind copleşit de tot felul de necazuri
mi-a făcut o listă de revendicări (era să zic ca I.

62