Page 65 - Et in Arcadia Ego -Mima

Motroc ˝revindecări˝), după care am vizitat căminul
ajuns într-o stare lamentabilă, stare în care probabil

este şi acum, Bineînţeles că în prima joi, m-am

prezentat la camera doi, am întrebat de tovarăşul
Rădoi, care trebuia să fie acolo. O secretară mi-a

spus că este foarte ocupat şi m-a întrebat ce vreau.

I-am spus că am adus raportul şi ea mi-a zis să-l las
pe birou. Dacă nu venea revoluţia probabil că şi

acuma era tot acolo. Nu l-am mai văzut nici pe

administrator, care poate mi-a zis câteva, nici pe
tovarăşul Rădoi şi nici pe nimeni altcineva.

Noi, nemembri de partid, eram invidiaţi de

ceilalţi pentru faptul că nu înghiţeam nesfârşitele şi
anostele şedinţe de partid. Totuşi, uneori, erau

invitaţi şi nemembri de partid la şedinţele aşa zis

deschise, în care dezbăteau probleme importante,
ziceau ei, de care trebuia să ia cunoştinţă toată

suflarea institutului. Apropo de şedinţele de partid.

Luau parte şi studenţii membri de partid care
probabil se distrau copios când profesorii lor erau

criticaţi pentru te miri ce de conducătorii şedinţei.

Noi, nemembri de partid, ajunşi la şedinţă ne
consolam cu faptul că problemele pentru care

fusesem invitaţi erau dezbătute la începutul

şedinţei. La terminare eram invitaţi afară cu
formula : ˝acum nemembrii de partid sunt rugaţi să

părăsească sala. ˝Şi noi, câţiva, defilam ca nişte

proscrişi de-a lungul sălii, invidiaţi cum am spus,
dar în acelaşi timp priviţi cu evidentă satisfacţie de

63