Page 18 - 9 PLUS Mai 2022
P. 18

joace  cu  mine,  așa  că  l-am  întrebat  dacă  își

                                                                dorea.
                                                                       -Tu  chiar  ai  vrea  să  te  joci  cu  mine?

                                                                întrebă el fascinat.

                                                                            -Bineînțeles!   Am   răspuns   eu
                                                                bucuroasă.

                                                                       Am revenit la șotron și l-am rugat pe
                                                                el  să  arunce  primul.  Am  realizat  că  atunci

                                                                când s-a întors,  nu se întâmplase nimic: nici
                                                                măcar un foșnet de frunzulițe, nimic.

                                                                       -Poate o să meargă la mine!
            Toamna s-a ascuns în șotron
                                                                       Și,  când  m-am  întors,  mare  mi-a  fost

                                                                mirarea:  am  văzut  că  noul  meu  prieten
                               Dragomirescu Maria-Eliza,
                                                                dispăruse  brusc.  Totuși,  înainte  de  a-l  căuta,
                                         Prof.înv.primar Drăgușin
                                                                am vrut să văd ce se va întampla cu șotronul.
                                                 Mihaela
                                                                Curiozitatea era mare: ce se mai ascundea în

                                                                pătratele lui?  În lumea viselor orice e posibil
                     E  o  seară  de  toamnă  blândă.  Înainte
                                                                pentru câteva secunde: am realizat că o parte
            de a mă culca, m-am gândit cât de frumos ar
                                                                din șotron dispăruse. Mai erau cinci numere.
            fi să pot juca șotronul în parc.
                                                                Peste câteva minute mai rămăseseră doar două
                     Eram  în  visul  meu.    Parcă  devenise
                                                                numere.
            brusc realitate. În fața mea am văzut un șotron
                                                                       Când  am  luat  piatra,  de  sub  frunzele
            colorat  în  toate  culorile  toamnei  și  lângă,  o
                                                                aurii  au  ieșit  numai  bogățiile  toamnei.  Am
            pietricică.  Am  aruncat-o  și  s-a  oprit  la
                                                                prins un strugure de cârcel și am cules un coș
            numărul 5. Am sărit până acolo și, când m-am
                                                                de  mere.  Mai  apoi,  bogățiile  toamnei  se
            întors, am văzut doi arici care au ieșit de sub o
                                                                risipiseră în aer.
            grămadă cu frunze. Am tresărit un pic, dar am
                                                                       Mi-am  luat  inima  în  dinți  și  am
            revenit la joc. Am aruncat din nou piatra și s-a
                                                                aruncat  la  ultimul  număr.  De  data  asta,
            oprit la ultimul număr, numărul fiind 8. Iarăși
                                                                frunzele nu mai făceau zgomot, în schimb din
            am  luat  piatra  de  jos  și,  când  m-am  întors,
                                                                cer  a  căzut  un  bilețel  frumos  decorat.  Chiar
            soarele sfios care se ascundea sub mormanul
                                                                am  rămas  fără  cuvinte.  Cu  siguranță,  praful
            de frunze, în sfârsit, ieșise la iveală.
                                                                toamnei aduce minuni. Când l-am deschis, am
                    Eram  aproape  de  a  reîncepe  jocul.
                                                                recunoscut  scrisul  mamei,  iar  ea  zicea  ca
            Atunci  am  zărit  un băiețel care stătea singur
                                                                visele nu sunt realitate și, dintr-o dată, m-am
            pe  o  bancă.  M-am  gândit  că  ar  vrea  să  se
                                                                trezit căzând în gol.
                                                                                                          18
   13   14   15   16   17   18   19   20   21   22   23