Page 18 - 9 PLUS Mai 2022
P. 18
joace cu mine, așa că l-am întrebat dacă își
dorea.
-Tu chiar ai vrea să te joci cu mine?
întrebă el fascinat.
-Bineînțeles! Am răspuns eu
bucuroasă.
Am revenit la șotron și l-am rugat pe
el să arunce primul. Am realizat că atunci
când s-a întors, nu se întâmplase nimic: nici
măcar un foșnet de frunzulițe, nimic.
-Poate o să meargă la mine!
Toamna s-a ascuns în șotron
Și, când m-am întors, mare mi-a fost
mirarea: am văzut că noul meu prieten
Dragomirescu Maria-Eliza,
dispăruse brusc. Totuși, înainte de a-l căuta,
Prof.înv.primar Drăgușin
am vrut să văd ce se va întampla cu șotronul.
Mihaela
Curiozitatea era mare: ce se mai ascundea în
pătratele lui? În lumea viselor orice e posibil
E o seară de toamnă blândă. Înainte
pentru câteva secunde: am realizat că o parte
de a mă culca, m-am gândit cât de frumos ar
din șotron dispăruse. Mai erau cinci numere.
fi să pot juca șotronul în parc.
Peste câteva minute mai rămăseseră doar două
Eram în visul meu. Parcă devenise
numere.
brusc realitate. În fața mea am văzut un șotron
Când am luat piatra, de sub frunzele
colorat în toate culorile toamnei și lângă, o
aurii au ieșit numai bogățiile toamnei. Am
pietricică. Am aruncat-o și s-a oprit la
prins un strugure de cârcel și am cules un coș
numărul 5. Am sărit până acolo și, când m-am
de mere. Mai apoi, bogățiile toamnei se
întors, am văzut doi arici care au ieșit de sub o
risipiseră în aer.
grămadă cu frunze. Am tresărit un pic, dar am
Mi-am luat inima în dinți și am
revenit la joc. Am aruncat din nou piatra și s-a
aruncat la ultimul număr. De data asta,
oprit la ultimul număr, numărul fiind 8. Iarăși
frunzele nu mai făceau zgomot, în schimb din
am luat piatra de jos și, când m-am întors,
cer a căzut un bilețel frumos decorat. Chiar
soarele sfios care se ascundea sub mormanul
am rămas fără cuvinte. Cu siguranță, praful
de frunze, în sfârsit, ieșise la iveală.
toamnei aduce minuni. Când l-am deschis, am
Eram aproape de a reîncepe jocul.
recunoscut scrisul mamei, iar ea zicea ca
Atunci am zărit un băiețel care stătea singur
visele nu sunt realitate și, dintr-o dată, m-am
pe o bancă. M-am gândit că ar vrea să se
trezit căzând în gol.
18