Page 20 - 9 PLUS Mai 2022
P. 20
20.11.2020 Eram de-a dreptul captivată. Mă
fascina naturalețea cu care actorii spuneau
Dragă jurnalule, fiecare cuvânt, articulând perfect fiecare
propoziție.
Tocmai ce am ajuns acasă. Astăzi a Piesa de teatru era o comedie, iar acest
fost o zi minunată, incredibilă, pe care nu o fapt stârnea râsul tuturor spectatorilor.
voi uita niciodată. Sufletul meu dansa de bucurie,
Am fost la teatrul din orașul meu deoarece vedeam oameni de toate vârstele, și
alături de părinți și verișorul meu. Eram atât mai tineri și mai bătrâni, admirând împreună
de fericită și nerăbdătoare, deoarece nu mai arta teatrului.
văzusem o piesă de teatru de mult timp. În timpul spectacolului, m-am
Am vizionat piesa de teatru: ‖ Take, transpus în universul creat de Victor Ion
Ianke și Cadâr‖, de Victor Ion Popa. Popa. Mă simțeam de parcă eram acolo alături
Când am ajuns acolo, ne-am luat de personaje.
biletele și ne-am așezat pe locurile După aproximativ două ore,
corespunzătoare. spectacolul s-a terminat. Eram devastată,
Luminile încă erau aprinse, luminând deoarece urma să părăsim sala în care se
fețele fericite ale celorlalți spectatori. desfășurase piesa de teatru.
Încet-încet, scaunele roșii ca focul, Însă, spre mirarea mea, un om înalt, cu
aliniate simetric în sală, s-au umplut cu pielea albă ca laptele, obraji rumeni și o
oameni dornici de cunoaștere, care apreciază privire blândă îmi atrage atenția.
arta complexă a teatrului. Acesta îmi oferă ocazia să cunosc
Nu mai aveam răbdare. Eram actorii în culise. Nu știam cum să reacționez,
frământată de așteptarea începerii dar am pășit temătoare spre locul unde actorii
spectacolului. se relaxează după spectacol.
Într-un final, actorii costumați în Am purtat câteva conversații despre
diversele personaje urcă pe scenă. Actorul teatru, despre piesa prezentată și despre
care-l juca pe Ianke purta o kipa tipic actorie în general.
evreiască, pe când actorul care-l punea în După ceva timp, a trebuit să plece.
scenă pe Take era îmbrăcat în costum specific Eram tristă, dar nu aveam de ales. Am părăsit
românesc. Decorul detaliat reflecta cu teatrul alături de familia mea, știind că nu voi
exactitate scenele trezite la viață de către uita niciodată această experiență ireală.
actori. Aceștia încep să rostească replicile cu
pasiune, intrând pe deplin în personaj. Cioacă Alexia,
Prof. Dragomirescu Ramona
20
