Page 23 - 9 PLUS Mai 2022
P. 23
Acolo unde fiecare pas răsuna, unde ce ne ține prizonieri în această lume parcă
vuietul vântului își cânta amăgirea, unde ochii plictisită și făcându-ne să ne întrebăm
care nu se văd se uită, lacrimile lui noiembrie necunoscători: „Ce se află dincolo de mările
udă pământul cu picături de argint, iar soarele acestea împietrite? Ce bogății și ce miracole
neputincios este înecat în norii ce străbat așteaptă nerăbdătoare sa fie descoperite?‖
văzduhul fără încetare. Lumea parcă se Vremea crudă e pregătită să își
împletește cu firicele de aur, când toți din jur dezlănțuie puterile, revărsând asupra noastră
se închină reginei ce aduce tristețea în codrul supărările sale neînțelese de către oameni, ale
cărei plânsete reci și amare ne inundă
sufletele cu dorul zilelor ce ne dezmiardă cu
razele înflăcărate, cele care te mângâie și te
poartă în palmele firave mai sus decât poți
visa.
Frigul, cel pe care zboară doamna
ruginie a toamnei, cutreieră pământurile
acoperindu-ne cu o pătură rece, coborâtă din
cerul înnegrit de supărare, ce seamănă cu un
voal ponosit de mireasă, ceața, ce nu lipsește
din fotografia veche a acestui anotimp
îmbelșugat.
ce nu se mai limitează la o singură culoare, Toamna cea șireată ne atrage cu
cea cu coroană din fructe în loc de pietre numeroasele bogății oferite în schimbul
scumpe si rubine atent alese. frumuseții ce domina odată în zilele blajine,
Râurile învolburate pe care plutesc în care se revărsa asupra tuturor o cascadă
pistruii tomnatici, frunzele roșiatice ce se aurie ce planta în inimile noastre semințe de
desprind din parada rămășițelor ce erau odată bucurie nesfârșită, zile ce au fost înlocuite cu
coroane imense cu care pomii se mândreau, un regret ce nu dispare de pe conștiință .
dansează un vals grăbit pe ultimul drum, în Aceasta ne oferă daruri orbitoare, dar ne fură
cinstea perioadelor de glorie. mărgica de aur ce ne luminează zilele, ne fură
Florile pier rând pe rând, iar gâzele bucuria. Mâhnirea își face loc în sufletele
amețite își iau rămas bun până la primăvară, noastre plăpânde, printre miile de sentimente
alături de păsările ce rătăcesc neliniștite reci si pătrunzătoare rămase .
deasupra peisajului îndurerat. Munții Mai bine sărac și fericit decât bogat
impunători sunt mai nemiloși ca niciodată, și trist!
ținându-se de mâini, formând un zid de piatră
23
