Page 26 - ROMANIA - OBICEIURI DE IARNA
P. 26

OBICEIURI DE IARNA
                                                                                                                                               (

                                            BISTRIT                                                        (            (
                                                                              ,A NASAUD








              În Ajunul Crăciunului, primii care pleacă la colindat sunt copiii mici, care t�ec din casă în casă şi rostesc: „Bună dimineaţa la Moş                        Pe Valea Ilvelor este bine păst�at obiceiul ca sătenii să fie colindaţi de Belciugari.
       Ajun!”. Pent�� colindul lor, primesc bani, covrigi sau mere.                                                                                                        În sat�l Ilva Mare, în seara de Ajun de Crăciun, umblă tineri cost�maţi în capre şi urşi care prezintă în faţa gazdelor câte o mică

              În jur�l prânzului, la colindat merg şi copiii mai mari. Ei for�ează cete sau merg sing�ri la casele vecinilor şi prietenilor pe care îi              scenetă. Ei sunt Belciugarii. Calea lor e deschisă de o ceată de fete îmbrăcate în cost�me populare şi încălţate cu opinci, care au g�ijă să-i
       înt�eabă: „Primiţi colinda?” Dacă gazda le răspunde afir�ativ, încep colinda şi la încheiere spun: „Slobozi-ne gazdă-n casă,/ C-afară plouă                   aştepte pe feciori în fiecare casă şi să creeze puţin suspans înainte de sosirea lor. Se crede că Belciugarii, cum sunt numiţi tinerii care ies pe

       de varsă şi ne ninge de ne stinge”. Colindătorii sunt poſtiţi înăunt�� şi răsplătiţi cu prăjit�ri, suc, dar şi cu bani.                                       uliţele satelor, pe Valea Ilvelor, ca să vestească Naşterea Domnului, vor aduce totodată belşug şi bogăţie în casele pe care le colindă.
              Abia după ce se înserează, la colindat por�esc şi tinerii, care merg, de reg�lă, la cunoscuţi unde pet�ec mai mult timp în compania                          Pe Valea Şieului, în comuna Monor  se cântă o colindă veche de 200 de ani. Colinda care vesteşte naşterea lui Iisus s-a păst�at prin

       gazdelor. Sunt invitaţi la masă şi ser�iţi cu prăjit�ri şi vin, dar nu li se oferă bani. Adulţii pleacă la colindat după ce se înnoptează bine. Ei           viu g�ai şi este inter�retată numai de bărbaţi în seara de Ajun. Se numeşte „Vineşul mare” şi se cântă pe două voci de bărbaţii împăr�iţi în

       încep colindat�l cu casa preot�lui şi continuă cu locuinţele altor oameni de vază din sat, care sunt obligaţi să ţină poar�a casei deschisă                  două g��puri. Este datoria fiecăr�i fecior să înveţe colinda t�ansmisă de la bunic la tată, fiind considerată „colinda gazdei”: bărbaţii o cântă
       până în zori, semn că sunt bucuroşi de oaspeţi. Colindat�l poate dura până dimineaţa şi este reluat şi în ziua de Crăciun.                                   numai la casele celor mai gospodari oameni din sat.

              Cu Turca (sau Capra) se merge, de reg�lă, în Ajunul Anului Nou, dar cei care se deghizează preferă să o facă la ambele sărbători.                            În vechile sate săseşti din Bist�iţa-Năsăud, în Ajunul Crăciunului, înainte de a por�i pe la r�de la colindat, oamenii t�ec mai întâi pe
              Turca e jucată de doi tineri, unul dint�e ei fiind ascuns sub o cergă ce acoperă un bot de capră din lemn. El t�ebuie să bată capra cu                 la cimitir pent�� a-şi colinda mor�ii. Pe Valea Bârgăului, sătenii duc la cimitir chiar şi o creangă de brad împodobită, mâncare şi vin pent��

       picior�l în pământ, în rit�ul muzicii, şi o face să clămpănească din fălcile de lemn, cântând: „Ţa, ţa, ța căpriţă, ţa..!” Cel de-al doilea cântă            cei plecaţi dint�e noi. Odată cu lăsarea înt�nericului şi până după miezul nopţii, sătenii se îndreaptă spre cimitir, unde aprind lumânări în
       din fluier.                                                                                                                                                   memoria celor dispăr�ţi, se roagă şi îi colindă. Pe Valea Bârgăului se face un pom, un fel de sorcovă, care se împodobeşte cu bomboane de

              La final, Turca îşi primeşte plata luând în g�ră bacnotele pe care i le oferă gazda. Mulţi oameni preferă să asiste la acest spectacol în              pom, alăt�ri de care familia duce la cimitir colaci, o felie de fript�ră şi vin, astfel încât şi cei plecaţi în lumea de dincolo să se bucure de
       cur�e şi să nu-i invite pe colindători în casă din cauza dezordinii pe care o face capra în timpul dansului. Nu se obişnuieşte ca spectacolul                sărbători.

       Caprei să fie răsplătit cu măr�nţiş.
              Alte t�ei obiceiuri sunt: Steaua, Viflaimul şi Irozii. Cu Steaua umblă t�ei flăcăi care îi înt��chipează pe cei t�ei magi şi cântă „Trei crai

       de la răsărit”. Cel din fr�nte poar�ă o stea din lemn cu cinci colţ�ri, împodobită cu panglici t�icolore.

              În cazul Irozilor, personajele sunt Irod, cr�nt şi neînduplecat, doi ostaşi romani şi cei t�ei magi. În timp ce Irod le cere ostaşilor să-l
       omoare pe Iisus, magii îl apără pe pr�nc şi-l ameninţă pe Irod cu mânia cerească.

              Viflaimul este o for�ă de teat�� cu măşti, care redă scena naşterii lui Iisus, îmbinând dog�a creştină cu rit�aluri magice.         26
   21   22   23   24   25   26   27   28   29   30   31