Page 15 - Viața Noastră 3 dec 2020
P. 15

JURNAL liric


                                                                             Andrei Fischof
       tul  emo#ionant  autoportret  moral  exprimat
       oarecum implicit $i indirect: „Oh, la câte vorbe
       de  spirit  n-am  renun#at  de  teama  de  a  nu
       r!ni... 'i câte calambururi n-am jertfit pe al-                 Insula cuvintelor
       tarul prieteniei...”
        Umoristul grav Alexandru Mirodan ne ofer!             Se f!cea c! am dat de o insul!
       o defini#ie a umorului demn! de a fi re#inut!:         netrecut! în h!r#i, bântuit!
       „Umorul e un semn al atitudinii ra#ionale fa#!         de cuvinte rostite doar o singur! dat! în via#!, ori
       de  via#!...  A  privi  fenomenele  cu  umor           izgonite sau chiar evadate. Ele m-au înconjurat
       înseamn! a fi logic, pu#in sceptic (dac! vrei,         precum canibalii omul-prad!.  Dac! nu erai în mine
       în#elept) pu#in analitic, ostil patimilor exacer-      de atâta vreme, n-a$ fi îndr!znit, dar  cercul,
       bate, un echilibrat deci.”                             adulmecându-m!, se opri singur, la un bra# de
        Ad!ugând apoi, aforistic $i cu o gravitate            sângele meu în care te-am ascuns. Astfel am devenit
       deloc surprinz!toare pentru un autentic autor          sclavul-domnitor peste propriile-mi t!ceri
       de... comedii: „Probabil c! umorul este o tris-
       te#e preschimbat! în contrariul ei.”                   Mai târziu, se povestea c! insula s-a transformat în
        'i înc! o fraz! memorabil! pe aceea$i tem!:           continent, apoi în crater de vulcan, pân! a disp!rut sub
       „Umorul nu e „momentul vesel” al gândirii,             clarul de lun!, f!r! nume
       precum cuvintele încruci$ate sau „curiozit!#ile
       din lumea întreag!”, ci o valen#! spiritual!.”         Cuvintele acelea au n!scut o limb!, alta
        Î$i  d!  pe  fa#!,  de  repetate  ori,  oroarea  de   O nou! religie. F!r! psalmi.
                         frazeologie, de sporov!ial!,         Neostoita s!rb!toare a întoarcerii la sine
                         de vorbele goale, sun!toare.
                         O face în plin! ascensiune a             Ale mele, adevåratele
                         logocra#iei ceau$iste.
                           Merit!     re#inute     din
                         „Colaj”, câteva ziceri para-            Iubirile-cump!n! se simt
                                                                 doar când le pierdem.
                         doxale sau calambururi care             Prin lipsa lor.
                         nu sunt deloc simple jocuri             Din vechi metehne crezute fire$ti,
                         de cuvinte: „Ah, ce mult îmi            ele devin vise preg!tite ca un ritual
                         place  filmul  acesta  pe  care         înaintea somnului,
                         nu  l-am  v!zut.”...  „Exist!           pe noptier!,
                         co$maruri  care  trezesc”...            lâng! protez!.
                         „Caragiale  e  ve$nic  actual.          Spre diminea#! (cât po#i dormi?)
                         Din p!cate”... „A$ vrea s! fiu
       genial, spune K, dar mi-e fric!”                          reîncepe ademenirea
                                                                 mereu zadarnic!
        De verva lui Mirodan, ne ab#inem s! mai
       pomenim, mai ales dup! ce citim ce scrie el de-           a timpului,
                                                                 c!ci noaptea vine exact la vremea ei.
       spre asta, în „Scene”: „Exist! elogii care neag!          Nu mai repede.
       valoarea, de exemplu a spune c! are verv!,                La lumin! toate par ni$te fotografii vechi
       spirit... E ca $i cum ai spune despre Shake-              pe care cineva a desenat riduri
       speare c! are talent.”
        Despre gravitatea cu care privea Mirodan                 Ale mele, adev!ratele, sunt ca tran$eele
       actul scrisului, merit! citat dintr-un pasaj au-          lâng! care se ridic!
       tobiografic intitulat „Responsabilitatea scri-            p!mântul scos din p!mânt.
       itorului”, din capitolul „Colaj”: „Ce a$teptam            Lipsite de ap!rare
       în anii adolescen#ei mele $i ai r!zboiului de la
       Malraux (pe care l-am iubit o vreme nespus de            Astfel a[tept întâlnirea
       mult) de la Camil, de la Hemingway, de la
       Ehrenburg,  de  la  Bogza,  de  la  Miron  Radu
       Paraschivescu? A$teptam s! r!spund! între-                Presimt  miezul din lucruri
       b!rilor mele, nelini$tilor mele, disper!rii mele,         cum rup petalele uria$e
       speran#elor mele”                                         ale calendarului
        La noble#ea $i privirea cald!, la patosul uma -          într-un joc de-a
       nist  $i  la  rectitudinea  coloanei  vertebrale,         m!iube$tenum!iube$te
       tr!s!turi ale lui Mirodan pe care i le cu no$ -           fiecare lun! smuls! m! scufund!
       team deja, se adaug! din „Scene”, curajul int-            cu înc! un gând
       elec tual $i verticalitatea moral! a omului de            cât latul palmei
       cultur!, în condi#iile na#ional-comunismului              în negura covâr$ind #!râna
       ceau$ist.                                                 pân! nu mai aud clopotele aplauzelor
        Una peste alta, „Scene” prilejuie$te o lectur!
       pasionant!, întregind portretul celui pe care îl          imaginate
       $tiam $i îl pre#uiam aproape exclusiv pentru              astfel a$tept întâlnirea cu cel care
       „Minimum” $i pentru al s!u „Dic#ionar necon-              am murit de atâtea ori
       ven#ional”.                                               mai înainte
       Zoltan Terner - ‘Mirodan [i scenele sale’


                                                                3.12.2020 • Via†a Noastrå Jurnal din Israel 15
   10   11   12   13   14   15   16   17   18   19   20