Page 23 - BASME EM

Blestemul fetei de împĂrat Bia Handbalista – Neagu Bianca A fost odată ca niciodată. Demult, într-o țară îndepărtată, trăia un împărat mare și puternic. El și soția sa domneau în pace și armonie și toți supușii îi iubeau, dar aveau un mare necaz, deoarece nu aveau și ei acolo o stârpitură de copil ca să le bucure sufletul. S-au rugat zi și noapte, au mers și la ghicitori, la descântători și, până la urmă, ce-au făcut, cum au făcut, nu știu, dar Dumnezeu s-a îndurat de bunătatea lor și i-a binecuvântat cu o fată foarte frumoasă. Era așa de frumoasă că se uitau la ea ca la icoană și nu voiau s-o dea nimănui s-o țină nici de mână, darămite s-o dea de nevastă... Mulți au venit s-o pețească înainte de a avea vârsta măritișului și le-au promis părinților bogății multe și nenumărate, câte în lună și în stele. Dar nu era nimic de care ei să nu aibă. Dragii de ei! O iubeau tare mult pe fată, le era frică să nu le-o fure careva, că așa o ursise la naștere ursitoarea cea rea . Numai la asta se gândeau și așa de mult le-a tulburat necuratul mințile, încât ca să-și păstreze comoara, au apelat la o vrăjitoarea și, la cererea părinților, fata a fost încremenită ca statuia. Le-a părut rău după aceea, mai bine ar fi păzit- o, dar ce să facă?! Fapta era săvârșită acum și doar un prinț ar mai fi putut rupe vraja . Ce să vezi acum? Venea lumea s-o vadă mai rău ca înainte! Dar cum veneau, așa plecau, că nu îndrăzneau nici s-o atingă. O statuie, o frumusețe! Și înainte cu poveste că de aicea mult mai este. Trecuseră mulți ani de-atunci. Celor doi soți le lipsea mult vocea fetei lor, râsul ei cristalin, o visau noaptea cum le cerea să o readucă la viață. Ar fi dat orice, dar acum numai Bunul Dumnezeu îi mai putea ajuta trimițându-le omul potrivit. Într-o zi, un tânăr prinț îndrăzneț ajunse la castel și ceru mâna fetei statuie. 23