Page 95 - BASME EM
P. 95
- Dar de ce zburăm? - Pentru că atât noi, cât şi tu suntem zâne. Zâne magice. - Asta înseamnă că.... - Înseamnă că ai trecut de la viaţa pământească la cea veşnică şi nemuritoare. Nici nu apucă să îşi dea seama de cele întâmplate că un nor mai mare şi mai strălucitor decât toate cele de acolo ,se ivi în văzduhul albastru. Dinspre el, o voce se auzi: - Copile drag, bine ai venit! - Bine te-am găsit! Cine eşti? - Eu sunt Crăiasa Naturii. Vreau să îţi spun că avem nevoie de tine. Aici există toate florile de pe pământ. Doar una lipseşte. Şi avem nevoie de tine, copile, să ne ajuţi să o găsim... - Mda! zise el zâmbind. Vă voi ajuta cu toată plăcerea.! Eram sigur că veţi avea nevoie de mine, dar nu ştiam când. În următoarele zile, micul poet a mers şi el în căutarea acelor flori. Șapte luni și șapte nopți au trecut, dar nu au găsit nimic. Într-o zi, stând de vorbă cu alt copil zână, acesta îl întrebă: - Ţie nu îţi este dor de viaţa pământească? - Nu, deoarece aici este mai bine. - Dar nu ai vrea să locuieşti din nou pe Pământ şi nu aici, în lumea noastră? - Nu, îmi place mai mult viaţa alături de voi, zânele naturii! - Nu îţi este dor de cineva de la tine de acasă? Ascultând întrebarea, copilu’ îşi aminti ceva şi spuse: - Ba da! Îmi este dor de scumpa şi duioasa mea mamă care, sigur, se întreabă unde este puiul ei. Mi-aş dori să o mai am o dată în faţă şi să îi dau o dulce sărutare şi să o iau în braţe, iar după ce zise astfel, copilului i se rostogoliră pe obrajii rumeni două lacrimi precum cristalele. Atunci, din lacrimile copilului care au căzut pe pământ, o floare gingaşă răsări, iar la vederea soarelui, altele ieşiră la suprafaţă şi umplură câmpiile. Văzând acestea toate, sufletele au venit şi i- au mulţumit micului poet. Norul strălucitor îşi făcu şi el apariţia şi glăsui: - Copile, cu lacrimile tale duioase, pe care le-ai vărsat pentru scumpa ta mamă, ai dat viaţă unei făpturi noi. Această floare va purta numele de Lăcrămioară şi va aminti tuturor oamenilor, de acum înainte, despre venirea primăverii. Iar tu, copile, vei primi supranume de Poetul Lăcrămioarelor! Din bunăvoinţa noastră, te poţi întoarce la scumpa ta mamă, acasă. - Vai! vă mulţumesc! Intr-adevăr, pentru aceasta, eu voi scrie prima mea poezie despre flori, în cinstea acestor făpturi care au adus atâta bucurie în sufletele noastre! 95
   90   91   92   93   94   95   96   97   98   99   100