Page 5 - VOLUMUL 7

DINCOLO DE REAL – vol 7-

POEM 302

În lumea străbună se vorbește de ființe ce nu sunt între
oameni sau într-o visare,
Blagoslovite cu un destin izolat, cu o nădejde necunoscută.
Faptele lor par să fie mai înainte de întâia acuzare a
timpului și de nepăsarea firmamentului,
Nimeni nu se gândește să-i angajeze, căci viitorul se topește
ca ceara sub privirea lor.
Unele ființe au fost forțate în acel destin fără un cuvânt de-
al lor,
Acum sunt aproape invizibili și necontați de societate, ca și
când nu ar exista.
Sunt aceia care nu-și vor vinde niciodată sufletele, cei mai
nobili și cei mai tulburători.
Ei sunt cuminții călători ai vremii, cufundați în taina unei
destinări neclare,
Sculptându-și propriul urcuș în tărâmul fără de mâini sau
de inimi către ei.
Fiecare pas al lor este o notiță ascunsă în simfonia
silențioasă a universului,
Luându-și locul netulburat în sala de așteptare a eternității.

4