Page 9 - VOLUMUL 7

DINCOLO DE REAL – vol 7-

POEM 304

Orașele sunt vrăjitori îmbrăcați în veșminte de ciment și
gând,
Constanța, preoteasă veche, poartă voaluri țesute din
vârtejul timpului.
Timișoara, feerică și fermecată, unduie pe ritmuri de
spumă și salin,
Șoptește basme la urechea lunii, pe alei ce scânteiază de
taine.
București, tânăr vrăjitor, cu pene de corb ascunse sub
pelerina de ceață,
Se joacă pe străzi de piatră, cu vrăji din paradigma lui
Vlad nedeslușită.
Umbre trecătoare se strecoară prin vrăjile lui sprintene,
vibrând nevăzut,
Și neasumat, cu trecutul în spate, întinde vise de libertate în
fiecare ger.
Iași, eternul amant al nopții, cu inima pâlpâind sub luna
matură,
Fâlfâie prin cartiere ca un complot al romantismului
împotriva soartei.
Fiecare răspântie răsună de duetul dragostei sale cu
misterioasa sa damă,
Unde echinoxul sărută solstițiul, în jocuri de flacără și
umbră subțire.
Niciun registru statistic nu poate decodifica măiestria cu
care se îngemănează aceste suflete-statut,
8