Page 77 - VOLUMUL 7

DINCOLO DE REAL – vol 7-

POEM 337

În dimineața clară, cu raze ce joacă peste tărâm de magie,
Paştele soseşte, cu lumina sa blândă, să alunge tenebrele
nefireşti.
Să pătrundă-n porii sufletului, să topească ceara rece,
nevie.
Să sclipească în minte, ca prima stea în crepuscul
văzduhului celest.
Cu aripa sa de făclie, să-mpodobească fiecare colț
întunecat,
Să îndemne la dans inimile închistate, în cocoane de uitare.
Să trezească în noi al iubirii fir întins, prea mult timp lăsat
nesocotit,
Să ungem cu balsam al credinței răni, să pășim în marea de
iertare.
Să fim asemenea soarelui pe cer, dărâmând granițele reci
ale egoismului,
Cu inimile fierbinți, să sădim în jurul nostru grânele
bunătății nestinse.
S-adunăm în pumni căldura și strălucirea acestei zile sfinte,
în altruism,
Să ne îmbăiem în splendoarea creației și să adăpăm din ea,
frumusețile redescoperite, aprinse.
Să binecuvântăm mesele încărcate și brațele deschise,
primitoare,
Unde dragostea noastră se dezleagă în miresme de cozonac
și vin,
76