Page 82 - VOLUMUL 7

DINCOLO DE REAL – vol 7-

Plin de jale că mâinele nu vin să-l scoată din mrejele de
oțel, de pe țărm de amânare.
A trăit la răscruce de negrăit, privind caruselul lumii în
alergare,
El, muțit de ecoul de pași ce nu vor să pășească spre
neprevăzut,
În inima lui vânjoasă a strâns scuzele ca pe niște corăbii ce
nu vor să evadeze,
Și marea vieții a fost o oglindă pe care n-a îndrăznit să-și
lase visul să rătăcească, spulberat.
O, omul acela de compătimit, ce își țese zilele din așteptări
șterse,
Cu sufletul orb și mâinile frânte, amanetând în curtea
securității de neprețuit,
Ce-a făcut el, decât să aștepte al doilea izvor de bine ce
totdeauna tace,
Viața trecându-l în larg, ca o corabie-fantomă pe mări de
singurătate, etern nesosit.

81