Page 93 - VOLUMUL 7

DINCOLO DE REAL – vol 7-

POEM 345

În adâncul țării, plutește un văl de mister și melancolie,
Și înșiruindu-se pe frunza vieții, aceste metode parcă par o
sinistră simfonie.
Granițe deschise, iar imigrația vine ca un curent subteran,
Pe cărările tărâmului nostru, un val nesigur de frunte
năvalnic se sfârșește, sufocat de vânt.
Criminalitatea galopează nestăvilită prin cetăți ce erau
odată sigure,
În orașe mătasea nopții e sfâșiată, iar frica doarme sub
fereastra incertă a viitorului.
Dependențele înfloresc ca buruienile, iar fentanilul e-un
vrăjitor ce-ncântă mințile,
Întreaga ființă e sprijinită cu o umbră de nesiguranță, iar
alegerile sunt un teatru aiuritor, plin de încrâncenări
subtile.
Copiii școlii învățării sunt păpuși ale unui sistem deghizat
în poveste,
Îi îndeamnă să creadă cu ochii închiși în cearta denaturată
ce descrețește fruntea de speranță și vis.
Justiția, această bucată de noi, disprețuită de politicienii
haini,
E pusă în cătușe, în lanțuri mâncată, roasă până când nu
mai răspunde decât la sfânta lor rugăciune.
Drepturile private sunt îmbrăcate în haina unui lux
moștenit,

92