Page 89 - VOLUMUL 7

DINCOLO DE REAL – vol 7-

POEM 343

Între codrii de idei ce se pierd în cețuri dense,
Pe stânci înalte, credințe sculptate-n rădăcină de munte,
Stăm legați de incantații, de formule ce le rostim ca o
litanie,
Cu inima plină de sigilii străvechi, ale căror taine adânci nu
ne sunt cunoscute.
E o lume de umbre ce țesem, din cuvântul ce-l rostim fără
gând,
Ritualuri împodobite-n argint, cu ecoul lor de întrebări
fără răspuns,
Și ascundem sub aceste măști, al căror chip am uitat să-l
mai citim,
O frică de înalt, de adânc, o dorință fierbinte de refugiu, de
un culcuș cald și amăgitor.
Scriem pe bătrâne pergamente credințe ce nu ne sunt cu
adevărat aproape,
Dar le onorăm cu ardoare, le cărăm în spate ca pe niște
talismane sacre,
Strângând la piept acele formule, acele dogme ce cu greu le
respirăm,
Într-un balet melancolic cu pași încetiniți, sperând că ne
vor salva de înec.
Ideologia – iată! – un zid construit nu din cărămizi de
convingere limpede,
Ci un labirint mărunt, alcătuit din dorința nestăvilită de a
ne simți în siguranță,
88