Page 129 - VOLUMUL 3

DINCOLO DE REAL – vol 3-

POEM 148

Ochiul prin care îl văd pe Dumnezeu este același prin care
Dumnezeu mă privește pe mine,
Un portal mistic unde ființele noastre se împletesc,
depășind orice barieră temporală.
În această vedere sacră, suntem unul, o unitate a spiritului
și sufletului atât de liberă,
Un ochi, o viziune, o cunoaștere profundă, o iubire
cuprinzătoare care se întinde infinit.
Prin coridoarele minții mele, unde conștiința curge ca un
râu infinit,
Acest ochi, atât al meu cât și divin, țese o tapiserie pe care
doar visele o pot livra.
Prin acest ochi, barierele banale se cutremură,
Deschizând căi către cosmos, unde umbrele și lumina
vibrează veșnic.
Acest ochi nu doar observă; șoptește secrete ale nopții
eterne,
Un far care luminează dansul complicat al întunericului și
luminii celeste.
În această privire, esența lui Dumnezeu și a mea se
contopesc,
Unde vastul mister al existenței se aprinde.
În momentele de reflecție profundă, unde sufletul meu
respiră tăcute, senine suspine,
Ochiul dezvăluie unirea esenței muritoare cu cerurile
cosmice infinite.
128