Page 126 - VOLUMUL 3

DINCOLO DE REAL – vol 3-

Cei care au supraviețuit sunt doar strămoși, nu vă lăudați,
copii,
Șoptiți un cuvânt pentru noi, cei neiertați,
Care purtăm greutatea tăcutului reproș al istoriei,
Suflete pierdute căutând îmbrățișarea evazivă a
răscumpărării.
În vise, traversăm cărări cețoase către tărâmuri uitate,
Unde fantomele greșelilor trecute aruncă umbre prelungite,
Și dansul melancolic al amintirii își țese magia,
Legându-ne într-o vrajă de tristețe și speranță împletite.
Căci în acest crepuscul, unde trecutul și prezentul converg,
Găsim echilibrul delicat al existenței noastre,
O simfonie a ceea ce a fost și a ceea ce ar putea fi,
În râul mereu curgător al reflexiei emoționante a timpului.

125