Page 122 - VOLUMUL 3

DINCOLO DE REAL – vol 3-

Este în acest creuzet al autodistrugerii și renașterii că
găsesc esența a ceea ce sunt cu adevărat,
Pe măsură ce merg prin valea propriului suflet,
destrămând țesătura trecutului,
Înțeleg necesitatea de a șterge ecourile vechiului bărbat din
mine,
Pentru a sculpta spațiu în care adevăratul om să respire, să
trăiască, să înflorească.
Vechiul om trebuie să moară, prezența sa spectrală
dispărând în noapte,
Căci numai atunci zorii pot ilumina contururile
adevăratului sine.
În această călătorie mistică, unde melancolia sărută
marginile speranței,
Mă predau fluxului conștiinței, un curent care mă poartă
spre orizontul devenirii.
Această dizolvare a eului cunoscut este doar un preludiu
necesar al simfoniei renașterii,
O metamorfoză care transformă crisalida sufletului în
fluturele eliberat,
Aripile desfăcându-se în lumina blândă a crepusculului,
unde magia și melancolia se împletesc.
Și pe măsură ce crepusculul cedează locul nopții, iar stelele
pictează pânza cerului,
Stau pe marginea propriei deveniri, vechiul om așezat la
odihnă,

121