Page 120 - VOLUMUL 3

DINCOLO DE REAL – vol 3-

A vedea prin această lentilă transcendentă atinge esența
divină,
Dar a simți fiecare nuanță poate zdruncina spiritul.
Ei se echilibrează pe marginea creației eterice,
Unde abisul disperării pândește, așteptând.
Pentru unii, această margine devine un câmp de luptă
etern,
O luptă neîntreruptă pentru a rezista furtunii.
Și totuși, în această hipersensibilitate se află sămânța
magiei,
O scânteie care poate aprinde umbrele în lumină radiantă,
Iluminând întunericul, aducând la lumină
Artă care vorbește esenței existenței umane.
În miezul artistului, pâlpâie o flacără sacră,
Cu fiecare creație, un ecou al sufletului lor este eliberat,
Un ciob din lumina lor infinită, dăruit lumii,
Dornic să fie simțit, să fie îmbrățișat.
Ei sunt atât blestemați, cât și binecuvântați,
Gardienii unei frumuseți fragile, fără margini,
Străduindu-se să navigheze într-o lume unde totul doare,
Cu toate acestea, ei îndură, căci în durerea și percepția lor,
Zace magia extraordinară care îi face sublimi.

119