Page 115 - VOLUMUL 3

DINCOLO DE REAL – vol 3-

POEM 142

Nu trebuie niciodată să încetezi să fii capricios și liber,
Căci în zborul viselor tale se ascund culorile cerului sublim.
Nu lăsa povara vieții tale pe umerii altcuiva să apese,
Căci tu ești sculptorul destinului tău, numele tău să țipe.
Prin pădurile umbrite ale îndoielilor și disperării,
Poartă-ți lumina fragilă, las-o să strălucească cu ardoare.
În dansul secret al stelelor și norilor în schimbare,
Găsește libertatea în viziunile lor schimbătoare.
În jungla neexplorată a zilelor ce se dezvăluie,
Păstrează-ți inima deschisă, lasă-ți visele să fie curajoase.
Nu permite altora să-ți picteze cu tonuri de gri,
Căci tu ești artistul ce dă culoare eternității.
În oceanul adânc al gândurilor tale învolburate,
Înoată grațios, chiar și când valurile te lovesc și cer.
Păstrează-ți capriciul ca pe o perlă rară și prețioasă,
Căci în el se află scânteia vieții tale, lumea ta frumoasă.
Pe cerul vast al posibilităților infinite și pure,
Ignoră vocile ce vor să te țină legat la pământ fără măsură.
Tu ai aripi, chiar și în mijlocul furtunilor ce-nvăluie,
Și astfel, povestea ta va străluci ca o stea renăscută zi după
zi.
Așadar, în această lume plină de mister și umbre tainice,
Nu înceta niciodată să fii sufletul capricios, neumil,
Și nu da altora povara vieții tale, scânteia clară,
Căci tu ești farul ce luminează în întunericul inserării, o
stea rară.
114