Page 113 - VOLUMUL 3

DINCOLO DE REAL – vol 3-

POEM 141

În nebunia vălului de argint al lunii,
Ne găsim pacea, într-o liniște ce curge ca râurile străvechi.
Stelele dansând într-un balet ethereal, orbitor și tainic,
Pe buzele tale îți șoptesc încet, „te iubesc”, ca o vrajă a
nopții.
Voi savura farmecul acestei vrăji nocturne nesfârșite,
Dezgropând tainele ascunse în strălucirea pielii tale.
Îmi voi arunca blestemul, cufundat în lumina pasiunii
divine,
Și iubirii mele îi voi da un nume, cum umbrele iau formă și
prind avânt.
În prezența ta, rar sunt cuminte, căci cu tine nebunia e
dulce,
În noaptea aceasta, lasă-ți visele să zboare, dezlegate de
orice legământ.
Privirea mea te explorează, ca o rază de soare într-un
peisaj de iarnă,
În timp ce mâna mea coboară, șoptind povești unde
fantezia și realitatea se-ntâlnesc.
Cu umeri goi și plete desfăcute, ca stelele căzând din ceruri
înalte,
Blesteme, inocență și ispite ce se împletesc în țesătura
sfintei nopți.
Pe trupul tău, descifrez povești de amor ce sfidează limitele
timpului,

112