Page 114 - VOLUMUL 3

DINCOLO DE REAL – vol 3-

Și sub pana mea, îți croiesc contururi, ca o sculptură divină
modelată în vis.
Voi poposi cu pana mea, delicat și clandestin ca adierea
unui vânt de toamnă,
Întâi cu o patimă arzătoare, apoi mai blând, ca o atingere
angelică.
Înflăcărat de focul nesfârșit al iubirii, erup ca un vulcan al
dorinței,
Îngăduie-mi, te rog, să te sărut acolo unde inimile noastre
devin una.
În acest moment sacru, în care firele nopții ne leagă tainic,
Suntem țesătura strălucitoare de umbre, împletite cu
dorință și magie.
Căci în acest dans al șoaptelor, unde inimile noastre caută
cu disperare,
Descoperim esența ființei în tăcerea mistică a versurilor pe
care le rostim.

113