Page 117 - VOLUMUL 3

DINCOLO DE REAL – vol 3-

POEM 143

În vasta tapiserie țesută de ochii celor ce privesc,
Ce sunt eu, decât o șoaptă de umbră, o pâlpâire nevăzută,
Un nonentity plutind în curenții grandorii societale,
O figură excentrică, percepută ca o enigmă neînțeleasă,
Un ent fără poziție, destinat să nu se ridice niciodată, doar
Cel mai umil dintre necunoscuți, o fantomă a celor mai
joase straturi.
Fie așa, chiar dacă această percepție ar fi un adevăr de
neclintit,
Atunci prin alchimia creațiilor mele, arta tăcută pe care o
țes,
Voi dezvălui într-o zi adâncurile acestui suflet excentric,
Dezvăluind bijuteriile ascunse în ceea ce ei consideră
miezul unui 'nimeni'.
Această ambiție tăcută a mea, nu născută din solul fertil al
amărăciunii,
Ci mai degrabă din iubirea statornică și durabilă, în ciuda
ochilor orbi ai lumii.
Înrădăcinată într-o aspirație liniștită, mai degrabă decât
într-o conflagrație de pasiune,
Ea izvorăște dintr-o voință senină, o apă liniștită care
reflectă lumina stelelor.
Deși adesea rătăcesc singur în văile pustii ale disperării,
meditând,
În mine persistă o radianță calmă, o armonie neclintită,

116