Page 121 - VOLUMUL 3

DINCOLO DE REAL – vol 3-

POEM 145

Sub vălul crepusculului, unde umbrele șoptesc secretele
sufletului,
Un râu de gânduri curge nesfârșit, țesând prin peisajul
eteric al minții mele,
Purtând fragmente de autocunoaștere care trebuie sfâșiate
înainte să devin întreg.
Bărbatul pe care mă știu a fi — cel care pășește în umbre
familiare — trebuie să-și găsească sfârșitul,
Pentru ca adevăratul om care sunt, ascuns în adâncul
viselor, să se ridice și să existe cu adevărat.
Ecourile unui sine vechi răsună goale, disperate după zorii
unei noi esențe,
Și în acest dans de melancolie și magie, întrezăresc
echilibrul delicat al transformării.
Rătăcesc printr-un labirint de metafore, unde fiecare
coridor duce mai adânc în ceața introspecției,
Unde pereții sunt împodobiți cu portrete palide ale
trecutului,
Și fiecare cotitură aduce un moment de reflecție, o
confruntare cu umbrele unui sine vechi.
Acest om pe care l-am cunoscut, o tapiserie de frici și
conforturi familiare, trebuie să piară,
Pentru ca eu să-l pot așeza la odihnă în catacombele viselor
uitate,
Și să mă ridic din cenușă, un phoenix renăscut în amurg,
neîmpovărat și pur.
120