Page 125 - VOLUMUL 3

DINCOLO DE REAL – vol 3-

POEM 146

Sub vălul înserării, unde umbrele își șoptesc tainice
adevăruri,
Se află o lume nespusă, neatinsă de blânda mână a iertării.
Nicio iertare pentru fapte, nici măcar pentru gânduri
rătăcite,
Unde cerneala cenzorului lasă pagina goală, dar adevărul
neclintit.
În ecourile munților, în îmbrățișarea ceții, nimic nu se
dizolvă,
Timpul încalcă jurământul vindecătorului, și greșelile
noastre se înalță mari.
Oamenii ne vor chema la timpuri rele, și în zadar,
Nedezvăluind o altă perspectivă în fața abisului.
Cocoțați pe umerii morților noștri, păcatele și trădările de
altădată,
În poveștile ancestrale, sunt doar înșelăciuni și ticăloșii—
Limbajul nostru nu oferă leac pentru această lepră a
sufletului.
Nu nădăjdui să dai vina pe vârstă sau întâmplare, sau pe
sărăcia spiritului.
Nicio scăpare în mediu, în educație, plictiseală, sau
înapoiere,
Ochi încuscriți, trupuri imperfecte, talente abia suficiente.
Să nu auzi, să nu știi, să nu răspunzi lecțiilor,
Stând nemișcat la pragul lumilor luminate.

124