Page 69 - ddr-v1-ro

DINCOLO DE REAL – vol. 1-

POEM 29

În coridoarele liniștite ale minții mele, unde memoria și
gândurile pâlpâitoare sălășluiesc,
ne spunem povești pentru a trăi, pentru a găsi sens în haos,
căutând predici în disperarea pierderii, căutând lecții în
violență,
unde cinci vieți stinse devin o parabolă morală,
o narațiune pe care o modelam pentru a înțelege o realitate de
neînțeles.
Suntem țesătorii propriului nostru adevăr, alegând firele cele
mai viabile,
interpretând ceea ce vedem prin prisma povestirilor noastre
elaborate,
impunând o linie de coerență asupra imaginilor disparate,
înghețând fantasmagoria schimbătoare a experiențelor noastre
cu ideile pe care le-am învățat, precum ancorele în marea
turbulentă a existenței.
Prin acest flux al conștiinței, mă rătăcesc adânc,
unde gândurile încurcate se împletesc cu nuanțele
sentimentelor,
căutând să prind firele evazive ale visului și să le țes în
semnificație,
suntem aventurieri în peisajele intelectului și ale sufletului,
fiecare poveste pe care o spunem fiind un far, o lumină în
pădurea întunecată a necunoscutului.
Găsim mângâiere în linia narativă pe care o impunem,
o aparență de ordine în furtuna vârtejului existenței,
unde fiecare moment este o fantomă trecătoare, fiecare
experiență o umbră efemeră,
iar totuși, în această magie a povestirii, găsim ancoră, grație,
transformând efemerul în durabil, trecătorul în etern.

68