Page 72 - ddr-v1-ro

DINCOLO DE REAL – vol. 1-

Poezia vieții umane s-a transformat într-o cacofonie,
unde fiecare notă este dezacordată, o națiune pierdută în
propria nebunie.
Și totuși, în această întunecime, persistă o frumusețe
melancolică,
ca o sclipire slabă de speranță într-o mare de disperare.
Pe măsură ce navighez prin aceste coridoare umbroase ale
gândului,
există o dorință profundă pentru ceva mai mult, o lumină care
să străpungă negura,
să transcendem dansul animalic al supraviețuirii,
și să atingem esența adevăratului potențial uman.
În adâncurile sufletului meu, caut magia,
scânteia ce sfidează haosul,
o viziune a umanității descătușată de frică,
unde dansul existenței devine o simfonie a armoniei,
iar umbrele dezgustului sunt alungate de apariția unei noi zile
luminate.

71