Page 73 - ddr-v1-ro

DINCOLO DE REAL – vol. 1-

POEM 31

În labirintul șerpuitor al conștiinței mele,
unde gândurile se împletesc ca firele unei povești nesfârșite,
îmi dau seama că toată viața mea, toată dragostea și ura mea,
toate amintirile și durerea,
sunt doar o singură esență neschimbată:
același vis, mereu același vis, închis într-o cameră ascunsă,
un vis despre ce înseamnă să fii om.
Și, asemenea multor vise, la capătul său se ascunde un monstru,
un simbol al fricii și al necunoscutului,
care se dezvăluie încet-încet într-o lumină tulbure.
Prin pajiștile melancolice ale inimii mele,
unde umbrele lungi ale trecutului dansează în tăcere,
mă adâncesc în înțelegerea faptului că fiecare emoție,
fiecare speranță spulberată și fiecare răsărit de vis,
sunt doar pulsațiile aceluiași vis.
Un vis al ființei, învelit în enigme și dorințe,
într-o cameră cu uși de mistere.
Și la fiecare cotitură, monstrul își arată chipul,
cu ochii umezi de adevăruri nedefinite,
cu gura însetată de frici născute din carne și oase.
Dar monstrul nu este inamicul, ci gardianul pragului,
cel care transformă trecerea în autodescoperire.
În umbra închisă a acelei camere,
unde visul își țese pânza cu fire de lumină și întuneric,
ne întâlnim cu propriul nostru sine,
descoperind că acea frică este doar o oglindire
a puterii și curajului care zac adânc în noi.
Și astfel, ușa se deschide încet,
dezvăluind un tărâm unde monștrii devin aliați,
unde temerile devin căi și unde omul își îmbrățișează destinul,

72