Page 77 - ddr-v1-ro

DINCOLO DE REAL – vol. 1-

POEM 33

In amurgul subtil al existenței noastre efemere,
când umbrele lungi se întind peste peisajul sufletelor noastre,
ne regăsim contemplând misterele nerezolvate ale lumii,
mistere care scapă științei și sociologiei cu lentilele lor lustruite
și teoriile complexe.
Nașterea noastră, moartea noastră, existența în clipa
prezentă—
nu sunt enigme de deslușit,
ci porți deschise către tărâmuri de neconceput,
văi ale autodescoperirii, împuternicirii și speranței pentru
omenirii strânse într-un destin comun.
În fiecare respirație, ascundem o invocație tăcută,
în fiecare bătaie de inimă, pășim mai adânc în adevărul ființei
noastre.
Dar cultura noastră a alungat această magie, ne-a înstrăinat de
esența propriei noastre existențe,
transformându-ne în consumatori de produse ieftine și idealuri
și mai ieftine.
Suntem pe marginea unui oraș întunecat; ceasul ticăie
neîncetat.
Moștenirea noastră va fi judecată aspru dacă lăsăm să ne scape
această clipă,
dacă permitem ca lumina din noi să fie năruită de ideologii de
tinichea.
Să nu ne pierdem în meandrele mediocrității,
nici să predăm controlul celor mai lipsiți de lumină dintre noi.
În schimb, să ne revendicăm locul sub soare,
pășind îndrăzneț în lumină cu inimi pline de speranță și minți
libere.
Lumea nu este o enigmă de descifrat,

76