Page 79 - ddr-v1-ro

DINCOLO DE REAL – vol. 1-

POEM 34

În amurgul șoptit al existenței, unde umbrele dansează cu
fantomele viselor,
vagabondul, prieten al societății, rătăcește cu inimă deschisă și
picioare ostenite,
un căutător sub vastul pavilion al stelelor, plătindu-și drumul în
monede de înțelepciune, dacă poate.
În pantofii săi uzați pășesc adevărații boemi, pelerini ai inimii,
exploratori pe jos,
turiști pe calea nesfârșită și sinuoasă a vieții.
Vagabondajul nu este doar mișcare; este o îmbrățișare a
Naturii,
o strângere de mână cu umanitatea, o privire în sufletul
națiunilor, străine sau familiare,
o discuție tăcută cu frumusețea, o adâncire în esența vieții
însăși.
Este o artă, un balet delicat de spirit și pământ,
căci nu intri în această lume cu un pas abrupt.
Te furișezi pe ușa din spate, neobservat,
mergând spre colina îndepărtată care te cheamă, unde secretele
șoptesc în vânt.
Este mult de învățat în aceste meandre neexplorate,
iluzii de dizolvat, ca ceața sub soarele dimineții.
Prejudecățile și vechile obiceiuri se agață ca frunzele de toamnă
care trebuie scuturate,
căzând ușor pe pământ pentru a face loc unei noi creșteri,
viziuni noi, adevăruri noi.
El merge cu mândria tăcută a celui care înțelege poezia subtilă
a lumii,
lăsând deoparte bagajele care îi împiedică pasul,

78