Page 81 - ddr-v1-ro

DINCOLO DE REAL – vol. 1-

POEM 35

În dansul ethereal al destinului, unde umbrele șoptesc secrete,
criticii stau pe culmile lor înalte, sentinele nevăzute ale
judecății.
Ei privesc câmpul de luptă de dedesubt, unde sufletele calcă pe
linia subțire
între valoare și ruină, cu inimi golite în fața furtunii vieții.
Ca vulturii tăcuți ce planează deasupra, așteaptă ca praful să se
așeze,
cu ochii reci, calculatori, în timp ce măcelul se desfășoară.
Eroi și visători se ciocnesc în arena existenței,
cu spiritele aprinse de focul scopului și pasiunii.
În urma bătăliei, când ecourile sabiei se sting,
și aerul se îngroașă cu parfumul victoriei și pierderii,
criticii coboară, cu penele ascuțite ca pumnale,
gata să străpungă inimile obosite ale supraviețuitorilor.
Ei nu văd sângele și sudoarea, lacrimile și visele
ce au pătat câmpul de luptă cu nuanțele sacrificiului.
Cuvintele lor, detașate, disecă rămășițele cu o precizie clinică,
respingând luptele, cicatricile, poveștile tăcute gravate în carnea
vie.
Și totuși, sub privirea scrutătoare, sub privirea pătrunzătoare,
supraviețuitorii stau, rezistenți ca stejarii bătrâni în furtună,
cu rădăcinile adânc înfipte în pământul propriilor lor adevăruri
trăite.
Ei poartă în ei rezonanța tăcută a bătăliilor duse și îndurate,
nenumărate vieți învăluite în țesătura ființei lor.
Cuvintele criticilor sunt doar săgeți trecătoare,
pierdute în vastul peisaj al adâncimilor neexplorate ale
sufletului.

80