Page 13 - vol6-ro-2

DINCOLO DE REAL – vol 6-

POEM 256

Printre umbrele viselor și sub lumina tremurătoare a lunii,
Căutăm neobosiți să dăm sens lumilor învăluite-n mister,
Să facem să însemne fiecare clipă, să strălucească efemer,
Dar adevărul e că nu ducem lipsă de semnificații, ci ne
sufocăm sub povara lor,
Universul ne înfășoară în voaluri de sensuri grele și
înțelesuri ascunse.
Sub fiecare stea ce-și șoptește povestea în tăcerea nopții
adânci,
Ne zbuciumăm să deslușim hieroglifele vieții, criptice și
întortocheate,
Să facem vizibilă fiecare speranță, fiecare vis îndepărtat și
firav,
Dar paradoxul este că suntem copleșiți de prea mult sens,
de prea multe ecouri,
Semnificații curg în valuri neștiute, apăsând inimile noastre
fragile și rătăcite.
Fiecare gând e o stea căzătoare plină de mister și lumină
fragilă,
Ne pierdem printre constelații de idei ce vor să ne cuprindă
și să ne definească,
Încercăm să descifrăm șoaptele cosmice, mesajele
universului tainic,
Dar, în mod tragic, sunt prea mult sensuri care ne înrobesc
și ne apasă,

12