Page 17 - vol6-ro-2

DINCOLO DE REAL – vol 6-

POEM 258

În adâncurile insondabile ale inimii și minții,
Se naște melancolia ca o ceață ce se-ntinde peste suflet,
Viețile noastre, țesute din fire fragile de amintiri și vise,
Se contopesc într-un labirint de trăiri întortocheate,
Dragostea, ura, amintirea și durerea se-mpletesc ca un
cântec mut.
Sub cerul nopții înstelate, pierdute în eternitate,
Ne regăsim în visurile ce ni se închid în pleoape,
Sentimentele noastre curg ca un râu de argint tăcut,
Împletindu-se într-o spirală subtilă, ascunsă de umbre,
Într-un vis comun, încuiat în cufărul inimilor fragile.
În această lume de magie și sensuri adânc îngropate,
Dragostea se naște ca un trandafir în grădinile uitării,
Ura înflorește ca o iarbă otrăvitoare în câmpurile
conștiinței,
Amintirile cad ca frunzele toamnei sub povara timpului,
Durerea curge ca o mare neagră, învăluind sufletele
noastre rătăcite.
Toate se împletesc într-un vis scris pe pânza existenței,
Un jug invizibil ce apasă ușor pe umerii speranței,
Căutând mântuirea pe tărâmurile necunoscute ale
visurilor,
Dar, ca toate visele, ascund un monstru la capăt,
O umbră ce pândește la marginea conștiinței trecătoare.
Ne dăm seama că viața e un caleidoscop de melancolii,
O poveste veșnic nescrisă, începută în misterele ignoranței,
16