Page 21 - vol6-ro-2

DINCOLO DE REAL – vol 6-

POEM 260

Sub mantia nopții unduitoare și misterioase,
Unde stelele-și scriu poveștile în cerneală de argint,
Un suflet rătăcit caută infinitul în ecouri,
Fugind de confortul ce liniștește dar nu încântă,
Cerând din adâncuri divine fiori și poezii necunoscute.
În visul său nesfârșit, lumea devine un tărâm de magie,
Umbrele dansează în lumini tremurătoare, ca spirite în
noapte,
Dorința arde ca un foc sacru în inima căutătorului,
Care nu cere doar binele cel cumințit și luminos,
Ci păcatul acela ce-i oferă aripi de ceară să zboare.
Își dorește un foc veșnic, ce nu se stinge niciodată,
Un izvor nesecat de dorințe ce curg ca râuri de lavă,
Libertatea e un câmp de stele împrăștiate în largul
cosmosului,
Pericolul e o liană ce se leagănă între lumi paralele,
Sfâșiind granițele dintre lumini și întuneric.
Misticul dans al vieții îl cheamă la hotarele cunoașterii,
Unde binele se învăluie în umbre de rău și șoapte tainice,
Totul devine un vals cosmic de dorință și împlinire,
Un cortegiu de stele căzătoare desenând destine,
Sub ochiul veșnic deschis al universului pătimaș.
În adâncul inimii sale, constelații de speranțe și vise,
Se aprind și se sting într-un joc de umbre și lumini,
Zborul său se încheagă din flăcări sublime și dorințe ca un
râu,
20