Page 24 - vol6-ro-2

DINCOLO DE REAL – vol 6-

Zorii răsar, dar ploaia rămâne, un ritual al durerii
nesfârșite,
Fiecare picătură o notă în simfonia melancoliei,
Chemându-mă să dansez prin amintiri, sub cerul
plângător,
Ploaia curge și iar curge, un cântec infinit al inimii tainice.
Și astfel, în fiecare strop de ploaie, găsesc fragmente ale
unor vieți netrăite,
Un dans al neliniștilor, al dorințelor risipite în vânt,
Pământul meu absoarbe, dar nu încetează să suspine,
Căci ploaia, precum visele mele, este un șir nesfârșit de
lacrimi șoptite.
Rădăcini de vise deznădăjduite se-nfig adânc în pământul
umed,
Hrănite de lacrimile mele, cresc, un miraj al devenirii
pierdute,
Sub binecuvântata ploaie a eternității, misterul și
melancolia se împletesc,
Ploaia, în dansul ei, îmbrățișează neîncetat sufletul meu
rănit.
Șoptesc rugăciuni subtile sub norii grei, sperând la o rază
de lumină,
Dar răspunsul vine sub formă de ploaie, o poveste a
plânsului nesfârșit,
Și în fiecare picătură găsesc o parte din mine, un fragment
al unei vieți pline de dor,
Pentru că ploaia, ca și visele mele, este nesfârșită și
fermecată.
23