Page 5 - vol6-ro-2

DINCOLO DE REAL – vol 6-

POEM 252

Sub ceruri de apus, învăluite în umbre melancolice și pași
tăcuți,
Se desfășoară tragedia tăcută a destinelor creative,
Căci doar din profunzimile sacre ale fiecărui suflet unic
Pot răsări noi sensuri misterioase, îmbibate în forța vieții
fecunde,
Dar omul, ultimul care crede în dreptul său de a-și sculpta
Semnificații unice, se pierde în mulțime, necăutând taina
lui zbor.
Ca un pescăruș ce își uită zborul pe marea suspinelor,
El ia necritic tot ce i se oferă de la societatea vastă și
amorțită,
Și astfel, în loc să fie libere și deschise, sensurile omului
Se transformă în contururi rigide de dorințe distorsionate,
Întărite în matrițele unui tipar social standardizat și tern.
Sub lumina lunii, cu razele ei magice desenând destine pe
pământ,
Se ascunde inima unei tragedii tainice, a unei metamorfoze
sfărâmate,
Pentru că omul, în imensa sa dorință de apartenență, uită
steaua sa interioară,
Neglijând forța creativă, neeliberând visurile spre tărâmuri
necontaminate.
Metaforele ascunse sub vălul nopții, unduind în mister,
Arată puterea latentă, a frumuseții dorințelor născute din
suflet,
Dar omul, în mrejele convenției, nu-și întinde aripile
îndrăznețe,
Refuzând să crească, să lumineze un cer de înțelesuri noi,
sublime și infinite.

4