Page 7 - vol6-ro-2
P. 7

DINCOLO DE REAL – vol 6-


            POEM 253

            Sub cortina nopții, unde stelele murmură enigme vechi,
            Stau acei adevărați metafizicieni, ascunși printre excese și
            hedonism,
            Prin extinderea simțurilor, prin martirizarea dorințelor
            lor,
            Ei descoperă nimicnicia noastră, abisul camuflat de festinul
            efemer al vieții.
            În dansul umbrelor și luminii, printre șoaptele visului
            interzis,
            Hedonistul își jertfește sufletul pe altarul plăcerii
            nepieritoare,
            Prin ritualuri de extaz și agonie, dezbracă voalul realității,
            Descoperind un tărâm interior unde întunericul și lumina
            dansează îmbrățișate.
            Prin râsetele ironice și șoaptele adânci ale nopții,
            Simțurile lor sunt portali deschiși către misterele nevăzute,
            Prin martirizarea simțurilor, deschid porțile infinitului,
            Găsind în efemeritatea existenței o prăpastie de sensuri
            ascunse.
            Sub lumina lunii, palidă și fermecătoare, mustind de taine,
            Își extind vederea dincolo de orizontul convențional,
            atingând propria lor taină,
            Căzând în abisurile umbrei, descoperă esența finită a
            fiecărui vis,
            Ecouri din prăpastia sufletului, unde nimicnicia strălucește
            ca o stea nevăzută.
                                                                                                6
   2   3   4   5   6   7   8   9   10   11   12