Page 28 - DINCOLO DE REAL

DINCOLO DE REAL – vol. 2-

O simfonie a neliniștii și a speranței.
Fiecare om își are propria călătorie, propria balanță de foc
și tăcere,
Unii devin complet nebuni înainte de a ajunge la orizontul
dorit,
Alții nu pleacă niciodată prea departe, rămași prizonieri în
confortul stagnării.
Dar chiar și cei care nu ajung nicăieri,
Totuși călătoresc prin propriile prăpăstii și înălțimi
interioare,
O odisee a spiritului, o explorare a sinelui lăuntric.
Nebunia ne mână să alergăm spre infinit, să căutăm fără să
știm ce căutăm,
Doar simțind chemarea unei stele căzătoare, unui vis
neîmplinit,
În balansul dintre rațiune și nebunie, descoperim esența
umanității noastre,
Un paradox viu, un mister ce ne definește.
În fluxul gândurilor mele, mă afund în râuri de foc astral,
Confuzia și claritatea se întrepătrund, precum ziua și
noaptea,
Un dans continu al contrariilor ce mă poartă înainte,
În căutarea acelui ceva care mă ademenește la orizont,
Un miraj îndepărtat, un far al viselor nesfârșite.
Fiecare clipă trăită este o luptă între stagnare și dorință,
Un război nesfârșit între liniște și furtună,
Unde doar mișcarea, fie ea frenetică sau subtilă, ne menține
în viață,
27