Page 25 - DINCOLO DE REAL

DINCOLO DE REAL – vol. 2-

POEM 57

În iarna trecută, mi-am umplut pana înnegrită cu elixirul
sonetelor tale jucăușe,
Vocii tale liniștitoare i-am permis să devină maestrul
băuturilor amețitoare,
Reînviind o infatuare vibrantă, un carnaval nocturn de
dorințe,
Beți de simfoniile pe care le-ai orchestrat sub cerul râzător,
În timp ce setea arzătoare infuzează versuri incitante în
venele mele înflăcărate,
Și eu, captivat, mă las mângâiat de limba ta ispititoare,
Urmând traseele fiorilor ce izbucnesc ca artificii sub
atingerea ta,
Îmbătat în lumea ta melodioasă de pulsații poetice,
Unde degetele tale înmuiate în miere cântă
Pe pergamentul sufletului meu îndrăgostit...
În râurile tale nespuse se ascunde un mister jucăuș,
Niciodată dezvăluit, pierdut pentru totdeauna în tăcerea
ștrengărească...
Într-o zi, te voi săruta în poezie scrisă,
Când voi lua o gură de aer extaziat, asemenea unor cuplete
învăluite în nebunie.
Așază-mă pe pânza ta luminoasă de stanțe nocturne,
Pictează-mă cu rime pline de savoare, curgând ca cerneala
fluorescentă,
Sângerând din bagheta ta estetică, cu delicatețea unui artist
al râsului...
În fluxul intens al conștiinței, mă pierde printre cuvintele
tale ca într-un vârtej jucăuș,
Fiecare cuvânt o explozie stelară, fiecare frază o galaxie de
fantezii,

24