Page 21 - DINCOLO DE REAL

DINCOLO DE REAL – vol. 2-

POEM 56

În taina nopții, când celebritatea împiedică și constrânge
sufletul într-un cerc strâmt,
Obscuritatea se așterne blând ca o ceață, încet, învăluind
omul ca o mantie uitată,
Obscuritatea este un văl negru, generos și vast, lăsând
mintea să-și urmeze calea lin,
Plecată de lumina apusului, obscuritatea coboară ca o
binecuvântare tăcută,
Într-o lume unde nimeni nu știe unde merge sau de unde
vine.
Prin vălul său de tăcere, omul se cufundă în infinitul minții
sale libere,
Un căutător al adevărului, neînfricat de luminile orbitoare
ale judecății,
Doar el este cu adevărat liber, doar el poate afirma
adevărul necioplit,
În adâncimea lui singuratică, el îmbrățișează liniștea păcii.
Cei ce-l urmăresc nu înțeleg misterul tainic al calea sa
umbrită,
Fiecare pas al lui este o ecuație a necunoscutului, un dans al
umbrelor și luminii,
În lumea obscurității, unde fiecare mișcare este o simfonie
nevăzută,
El navighează prin oceanele infinite ale gândurilor
netulburate.
Prin tăcerea adâncă, sufletul său este un pânză care
absoarbe toate culorile tăcerii,
Fiecare gând o nebuloasă de dorințe și întrebări, fiecare fir
de viață un curcubeu ascuns,

20