Page 19 - DINCOLO DE REAL

DINCOLO DE REAL – vol. 2-

POEM 55

În umbra eternității, timpul șerpuiește ca un râu misterios
și veșnic,
Îmbătrânirea nu este un accident, ci o chemare divină, o
vrajă,
Călătoria sufletului într-o lume a umbrelor și luminilor
ascunse,
Pe măsură ce trec anii, ne transformăm, renaștem în esențe
autentice.
Anii se scurg precum nisipul fermecat în clepsidra cosmică,
Întregind povestea unei vieți sculptate de mâinile
destinului,
În labirintul timpului, sufletul dansează pe marginea
eternității,
Lăsând în urmă un ecou al dorințelor și visurilor tainice,
nespuse.
În fiecare rid, se ascunde un vers magic, un capitol al unei
epopei tăcute,
Prin fluxul conștiinței, ne afundăm în abisurile trecutului
mistic,
Cu fiecare clipă, dezvăluim lumina sufletului nostru
nemuritor,
Pe măsură ce înaintăm în vârstă, natura noastră adevărată
se revelează.
Suntem sculpturi în mâinile invizibile ale timpului, o artă
sublimă,
O pânză veșnică, menită să împlinească misiuni sacre,
Fiecare an adaugă nuanțe divine la tabloul existenței
noastre,
În magia acestor transformări, regăsim melancolia dulce a
vieții.

18